15 ani înseamnă mult? Categoric! Pot însemna chiar o viaţă de om în anumite condiţii. Atât a durat prietenia noastră. Cu bune si cu rele am fost una lângă cealaltă şi ne-am sprijinit mereu. Printre certuri şi împăcări, nenumărate discuţii in contradictoriu, geloziile mele stupide, "suferinţe" sau momente de fericire.
Au existat atâtea clipe în care mi-am exprimat neîncrederea în legătura cu modul în care vedeai tu prietenia dintre noi, încât probabil oricine altcineva ar fi renunţat. Dar tu nu. Tu ai continuat să îmi spui tare şi răspicat că eu sunt cea mai bună prietenă a ta şi ca eu sunt singura care işi dă seama întotdeauna când te apasă ceva. Când ma gândesc câte crize am făcut din motive banale, cum ar fi faptul că întârziam la şcoală din cauza ta, mi se instalează şi mai adânc starea de tristeţe în suflet, pentru că sunt amintiri frumoase şi comice, care nu mai pot fi retrăite.
Nu ne pupăm noi când ne întâlnim şi adesea ne tachinăm, dar am fost sincere şi deschise una cu alta şi cred că a contat enorm.
Am folosit timpul trecut, dar ştii foarte bine cât de mult îmi doresc să nu înceteze prietenia noastră. Vreau să te vad la web cam cum găteşti, vreau să iţi văd ochii sclipind de fericire şi vreau să iţi povestesc cât de des mă duc la teatru şi la operă.
Unicei mele prietene, Mella.
P.S.: Să vii la mine la Timişoara în vizita şi de fiecare dată să stai cel puţin două zile.
P.S.: Să imi aduci accesorii.
P.S.: Să vii la nuntăăă!!
