Happy New Year!

Ultima zi din an. Mai sunt 11 ore, care se vor scurge la fel de repede ca si restul anului.
Nu ma plang, nu regret nimic. Am pus la pastrare in "cutiuta cu amintiri" multe momente memorabile.
Cand voi deschide aceasta cutiuta, vreau sa rad, sa plang, sa imi doresc retrairea acestor clipe magice. De aceea am selectat numai secvente de neuitat, ca in fiecare an.
In ceea ce priveste 2011, nu-mi doresc decat sa fiu fericita. Atat. Daca sunt fericita inseamna ca realizez ceea ce-mi doresc.

Holidays...

Craciun. Am incercat sa scriu despre aceasta sarbatoare magica si doar la auzul ideii am avut in minte milioane de lucruri frumoase, sau mai putin frumoase. Au disparut toate, in mai putin de un minut si in momentul cand am luat pixul in mana nu am mai fost capabila sa transpun absolut nimic in cuvinte.
Apoi m-am gandit la Mos Craciun, dar am renuntat la idee, luand in considerare faptul ca pana nici copiii de trei ani nu mai cred in existenta acestui batranel gras si imbracat in rosu. Dupa aceea, m-am indreptat catre brad si ceea ce este sub el, insa as fi parut o insensibila si o materialista.
Dupa ore intregi de gandire si razgandire, am ajuns la concluzia ca in ciuda faptului ca iubesc Craciunul si tot ceea ce tine de el, exprima sentimente prea profunde pentru a le descrie cu ajutorul cuvintelor.
Magia Craciunului sta in inimile noastre, noi trebuie doar sa le deschidem.

...

Viata nu e deloc usoara. De acest lucru ne lovim la tot pasul. Importanta sa insa consta in gasirea acelor lucruri care merita intr-adevar orice tip de osteneala. Sa le lasam sa fie ceea ce sunt. Lucruri importante, poate chiar cele mai importante.
Mereu trebuie sa avem increderea ca exista undeva perfectiunea si sa luptam pentru a o atinge.
Incerc in continuare sa gandesc pozitiv si nu ma voi lasa niciodata influentata de nimeni.
P.S.:Nothing that's worthwhile is ever easy.

Ireversibil

Zilele trec.Cateodata atat de repede incat nici nu apucam sa realizam.Si din nou se da startul unei noi zile, pe care o intmpinam cu o oarecare incredere sau nu. Pentru ca avem parte de-a lungul vietii de imprevizibil adesea.
Si cateodata ne-am dori sa nu mai rasara soarele niciodata, pentru a nu fi nevoiti sa ne confruntam cu ziua, dar ne dam seama ca si noptile au partile lor rele cum ar fi: insomniile sau cosmarurile.Pentru ca nu tot timpul avem parte de vise frumoase.
Si in acest fel, concluzionam inca o data, pripit sau nu, ca viata e atat de grea uneori si totusi avem dorinta arzatoare de a o trai.

De ce?

Pe zi ce trece reflectez asupra tot mai multor lucruri si ma macina o sumedenie de intrebari, dar nici macar nu ma mai complic in a le cauta un raspuns.
In timpul unei ore, [neimportanta de altfel, pentru ca daca as fi auzit ceva interesant, probabil m-as fi sinchisit sa fiu putin atenta] m-am gandit la posibilitatea de a trai intr-o lume fara secrete, fara inhibitii, fara teama de a fi inteles gresit. Sa putem oricand, fata de oricine sa abordam anumite subiecte.
Sa putem afla ceea ce ne intereseaza inainte de a ne gandi: "Daca ma interpreteaza gresit?"
Intotdeauna a existat o abtinere, un "stop", inaintea unei discutii mai iesita din comun.
Pana cand voi intalni un grup de oameni care sa imi arate ca exista situatii in care barierele sunt total rupte, voi continua sa astept.

Intrebare

Relatii.Societate.Grupuri.Secrete.Patru cuvinte ce luate separat pot avea definitii complicate si nu pot fi categorisite doar dupa un anumit criteriu.
Am scris o data despre prietenie.Dar azi mi-a trecut prin minte o idee pe care am crezut de cuviinta ca trebuie sa o spun intr-un anumit fel.
Putini sunt cei care au avut,sau au,in viata lor,alaturi,o persoana sau chiar mai multe,in care pot avea incredere.Lumea intreaga este impartita in grupuri.Chiar si solitarii se strang si isi formeaza propriile cercuri.Nimeni,niciodata, facand parte dintr-un colectiv mai mare, nu ar putea avea incredere in egala masura in toti membri acelui colectiv.
De aceea se formeaza aceste grupuri,in functie de pasiuni,gandire,conceptii, ba chiar interese.Se spun secrete,barfe, pareri, se ajunge treptat la o lume divizata intr-o multime de bucati, ce nu se va mai putea niciodata reuni in bucati mai mari, ci din contra, va continua sa se imparta.
E importanta notiunea de unitate. Intr-o comunitate, aceasta reprezinta elementul esential.
Eu, nu fac parte practic, din niciun grup, nu am alaturi nicio persoana ce-si merita "titlul" de cel mai bun prieten,nu fac parte nici din cei solitari.
Deci intrebarea este:"Eu unde ma incadrez?"

Waiting for...?

Asteptarea e grea.Si uneori pare insuportabila.Dar ne luptam cu noi insine pana la capat in lipsa altor alternative.
Ne luptam cu timpul,cu gandurile pesimiste,si ajungem pana la a termina in a ne contrazice singuri.
Intrebarea cheie devine atunci:"Merita?",iar raspunsul nu vine din partea nimanui,facand astfel ca asteptarea sa nu aiba vreun termen bine definit.
Se spune ca speranta moare ultima,dar ce ramane de facut apoi?
O noua serie de asteptari...

I will tell you a riddle:
You're waiting for a train.A train that will take you far away.You know where you hope this train will take you but you don't know for sure.But it doesn'n matter.How can it not matter to you where the train will take you?
Answer:Because we will be togheter.

Mi-a placut foarte mult ghicitoarea aceasta,extrasa din filmul Inception,un film care de asemenea mi-a atras atentia intr-un mod deosebit.

Back Again.

Blog abandonat.Timpul m-a tinut prizoniera intr-un bol de sticla unde creierul meu nu procesa idei interesante.Noroc ca,o data cu temperaturile ridicate am reusit sa evadez putin.
Si am dat search prin ideile mele,negasind prea mare lucru,decat dorinta de a mai butona tastatura.
Deocamdata sunt incoltita din toate partile de dorul de mare.
Vreau s-o vad macar pentru putin timp si sa aud valurile splendide.Sa simt briza minunta.Sa ma chinui 5 zile pentru a ma trezi intr-o dimineata sa vad rasaritul.

P.S.:Costinesti,vin cat pot de repede!!